Nu doar la aniversară

Știu mai multe despre ea de când am plecat – chiar dacă doar pentru o vreme - decât când eram în ea. În țară fiind, nu am avut ochi și timp decât să văd că traficul din București e un coșmar, că nu ai pe unde să mergi cu pasul, că pistele de biciclete sunt…

Advertisements

Thank you, ma’am. A good day, ma’am

Trăiesc într-un spațiu care mă surprinde. Nu atât prin amalgamul de rase și religii, prin tipologii sau reguli comunitare, cât prin feluritele expresii ale comportamentului cotidian al semenilor mei, veniți aici din întreaga lume. Că pe trotuar merg pe stânga în loc de dreapta, că scriu cu ideograme sau cu alte semne decât alfabetul latin,…

Proza lui Elif Shafak – sau pledoaria pentru acceptarea Celuilalt

În Paragraf:   https://revistaparagraf.com/2018/11/08/elif-shafak-pledoaria-pentru-acceptarea-celuilalt/?fbclid=IwAR3iwminFaUntultC-Len_wPb7uyE03haHo9KEYNZmcYec0ttbNoIbpuPHM (...) În primul rând, și poate cel mai ușor de observat, este vorba despre faptul că proza lui Elif Shafak te recompensează frecvent. Recompensele vin fie din acrobații lingvistice (vezi comentariile asupra numelor care presupun palatalizări sau alterări pe care americanii le ignoră sau, la fel de bine, povestea comică a…

Există sfîrșituri și sfîrșituri

Azi am terminat de scris o altă carte. Am terminat sau am sfîrșit? Nu, am terminat de scris. Am scris până am ajuns la sfîrșit. Așa e mai bine. Cât de des folosim cuvîntul sfîrșit, v-ați întrebat? Copiii folosesc în compuneri cuvîntul sfîrșit. Îl simt probabil (să zic poetic?!) ca făcând parte din expresiile frumoase…

Astăzi am citit pe corpurile oamenilor.

Un fragment din Micul Prinț pe o coapsă, unul din Winnie the Pooh, cu tot cu desen, pe un umăr (drept) alb de tânără blondă și solidă. Apoi inscripția de la poarta Infernului lui Dante pe un antebraț delicat, pe care l-am bănuit greu încercat. O Mona Lisa mare și vizibilă de la mare distanță…

Ce mi-e „formidabil”, ce mi-e „mizerabil”, ce mi-e Demi Moore, ce mi-e „demiurg”, tot un drag, pardon, drac

  Al doilea vers al refrenului din Le formidable a lui Stromae, vers pe care mulți cred că-l știu și pe care-l cântă drept „Tu etais formidable, j’etais formidable”, ascunde o capcană. De fapt, versul este: „Tu etais formidable, j’etais fort minable”, ceea ce cam schimbă socotelile, nu-i așa? De la „formidabil” la „mizerabil” nu…

Prietenia ți se întîmplă

    Am încredere în prietenele mele, vreau să cred că știu cum gândesc și ce fac, chiar fără să le întreb. Ele, colegele mele de liceu, cu care am mi s-a întîmplat să am o prietenie uriașă. Le-aș putea ierta (aproape) orice, dar vreau să cred că astăzi, mai ales astăzi, fac papanași. Acasă.…

Prin gaura cheii, la marginea lumii și înapoi

În dialog cu Dumitrița Stoica, autoarea cărții La marginea lumii:   Ohara: De ce ai ales ca personajul principal din La marginea lumii să fie un copil? M-am gândit că ai găsit în maniera asta  – a unui personaj în formare - felul – treptat - în care trebuie să se construiască primele repere și,…