În limba română vorbită există, printre expresiile și locuțiunile care redau aroganța sau infatuarea, unele care, deloc surprinzător, folosesc cuvîntul „nas”. Sinonime cu „a fi încrezut/înfumurat/arogant”, expresii ca a fi cu nasul pe sus, a nu-i ajunge cu prăjina la nas conțin un grad sporit de expresivitate (umor, mai degrabă) față de expresiile echivalente și,…
În urmă cu vreo cinci ani, o colegă de cancelarie, proaspăt ajunsă în liceu ca profesoară, mi-a mi-a povestit că mă cunoștea din povești. De-abia cînd mi s-a părut că zîmbește cu subînțeles am reacționat și eu ca omu’. Ce fel de povești?, m-am înfricoșat retoric sau autentic, nu mai țin minte. Tînăra mea colegă…
Era cândva la Sinaia un fotograf care avea o maimuță. Să îi spunem Clotilda, zic. Mică, dresată, prietenoasă. Mă rog, cum sunt maimuțele. Clotilda era prevăzută cu o zgardă și o lesă lungă, știu eu, să fi avut vreo 3 metri lesa. Într-o zi, s-au prezentat la făcut-poza-cu-maimuța două doamne. Cu taioare, permanent asortat, în…
Cînd eram copil și am citit Povestea unui om leneș, nu am înțeles mai nimic (primul a fost, firește, cuvîntul posmagi, auzi pos-magi, m-a disperat, cine folosește cuvîntul posmagi?!). Sau, mă rog, am înțeles eu ceva: că era despre un om bolnav sau despre o rasă diferită de oameni, oricum, așa ca un extraterestru, care…
La o întîlnire dintre expați, am fost întrebată: „Dar voi, voi, românii, ce jocuri de băut aveți?” În primul moment, aproape că nu am înțeles întrebarea. „Obiceiuri / jocuri de băut? Ăăă, adică, așa, ca în Adevăr sau provocare sau ca în „1, 2, 3, dăm tequila peste cap ... ?” Recunosc, nu m-am gîndit…
După ce am adus-o pe Dede pe lume, am fost cea mai speriată mamă din lume. Ce mi s-a părut și mai curios a fost faptul că, până la momentul acela, nicio îngrijorare – că ce-o să fac, cum o să mă descurc etc. – nu mă bântuise, așa încât toată perioada sarcinii am trăit…
În REVISTAPARAGRAF.COM https://revistaparagraf.com/2019/01/21/marca-atwood-si-jocul-interpretarii-rasturnate/ (...) În Ochi-de-pisică însă, cele două trasee de lectură sunt mai rafinat întrolocate, ochiul și mâna scriitoarei au ascuns mai subtil posibilele interpretări (dacă ele vor fi făcut parte din intentio auctoris sau măcar din intentio operis). Traseul de suprafață este povestea unei pictorițe ajunse la vârsta care îi permite să folosească cinismul și sarcasmul ca…
Fandoseli, mofturi, fasoane Am intrat în țară cu o viroză întârziată și am ieșit – trei săptămâni mai târziu – cu una proaspătă, neaoșă, rezistentă la intemperii, răbdătoare în suferinți ca și-n ierni cumplite, vorba aia, de parcă, ca personaj din vreo distopie, aș fi avut nevoie de ele ca de vize, de intrare și…
Știu mai multe despre ea de când am plecat – chiar dacă doar pentru o vreme - decât când eram în ea. În țară fiind, nu am avut ochi și timp decât să văd că traficul din București e un coșmar, că nu ai pe unde să mergi cu pasul, că pistele de biciclete sunt…
Trăiesc într-un spațiu care mă surprinde. Nu atât prin amalgamul de rase și religii, prin tipologii sau reguli comunitare, cât prin feluritele expresii ale comportamentului cotidian al semenilor mei, veniți aici din întreaga lume. Că pe trotuar merg pe stânga în loc de dreapta, că scriu cu ideograme sau cu alte semne decât alfabetul latin,…
