Al doilea vers al refrenului din Le formidable a lui Stromae, vers pe care mulți cred că-l știu și pe care-l cântă drept „Tu etais formidable, j’etais formidable”, ascunde o capcană. De fapt, versul este: „Tu etais formidable, j’etais fort minable”, ceea ce cam schimbă socotelile, nu-i așa? De la „formidabil” la „mizerabil” nu…
Am încredere în prietenele mele, vreau să cred că știu cum gândesc și ce fac, chiar fără să le întreb. Ele, colegele mele de liceu, cu care am mi s-a întîmplat să am o prietenie uriașă. Le-aș putea ierta (aproape) orice, dar vreau să cred că astăzi, mai ales astăzi, fac papanași. Acasă.…
În dialog cu Dumitrița Stoica, autoarea cărții La marginea lumii: Ohara: De ce ai ales ca personajul principal din La marginea lumii să fie un copil? M-am gândit că ai găsit în maniera asta – a unui personaj în formare - felul – treptat - în care trebuie să se construiască primele repere și,…
Deși sunt departe și sopcastul nu funcționează cum ar trebui, mă mai uit din când în când la posturile românești de televiziune. Nu știu cum se face că nimeresc (numai) peste publicitate, astfel încât sunt doldora de brânzică de la Covalact de țară (am jurat că nu mă ating de ea, mi s-a aplecat deja…
Întrebări „fandosite” (azi cu Mihaela Apetrei, autoare a cărții "Cină cu ficat și inimă"): Ohara: Câte rețetare de gătit ai, spune drept acum...? Unde le păstrezi? Cum arată? Unde exact ții rețeta de care ai nevoie când gătești? Mihaela Apetrei: Am un singur caiet jerpelit, în care sunt rețetele de prăjituri ale mamei,…
O să vă spun totuși. Puteți să-mi spuneți că sunt din alte timpuri, puteți să mă numiți..., eu știu cum vreți dumneavoastră să mă numiți? Puteți să-mi spuneți ce vreți, dar eu tot o să vă spun asta. Eu cred în politețe. Iată, am spus-o. Mie îmi plac bărbații (oamenii, în general, dar, mă rog,…
Acum o vreme am scris aici despre cum îmi vine mie să sancționez derapajele celor din jur, intervenind ca pe vremea când eram la catedră. Că îmi vine să mă duc la ei (adulți, nu copii) și să zic: voi ar fi bine să lăsați tonul mai jos, voi să păstrați distanța regulamentară, iar voi…
Îmi place să merg pe jos și, ca atare, merg mult, fie cu treabă, fie doar ca să mă plimb. Mi se pare că doar așa pot să „colonizez” spațiul, să mă obișnuiesc cu secretele lui, să-i simt toate (ano)timpurile, toate parfumurile, poate așa ajung să-i știu și umbra, și tăcerile... Dar nu despre…
Luni, 23 iulie 2018 Dragă Miha, Cartea ta, Cină cu ficat și inimă, este, pentru mine, o carte despre absența iubirii și despre căutarea ei. Despre o lume în care urâtul și frumosul coexistă în orice, de la delicii culinare la vise sau iubiri. Dar și despre căutarea echilibrului și măsurii. Un roman polițist nu…
