Îmi place să merg pe jos și, ca atare, merg mult, fie cu treabă, fie doar ca să mă plimb. Mi se pare că doar așa pot să „colonizez” spațiul, să mă obișnuiesc cu secretele lui, să-i simt toate (ano)timpurile, toate parfumurile, poate așa ajung să-i știu și umbra, și tăcerile... Dar nu despre…
Luni, 23 iulie 2018 Dragă Miha, Cartea ta, Cină cu ficat și inimă, este, pentru mine, o carte despre absența iubirii și despre căutarea ei. Despre o lume în care urâtul și frumosul coexistă în orice, de la delicii culinare la vise sau iubiri. Dar și despre căutarea echilibrului și măsurii. Un roman polițist nu…
Un soi de recenzie. „Casting pentru ursitoare”. Ohara Donovetsky. Polirom. 2018 Romanul „Casting pentru ursitoare” pune în scenă o poveste inedită, scrisă, parcă, în cheie barocă pentru cititori mici și pentru cititori mari, o poveste care se construiește din aproape în aproape, pornind de la țesătura colorată a unor fapte reale, ce reunesc spațiul…
Aud în ultima vreme din ce în ce mai des formele ierea, iereau, în loc de (i)era, (i)erau (dar și aglumerat în loc de aglomerat). Nu mă mir, știu (și îmi place) că limba e un organism viu. Formele nu sunt noi, doar că mi se pare că frecvența lor este mai mare decât (i)erea…
Încerc să îmi dau seama dacă mai poate fi vorba de vreun moment de singurătate cînd, în orice moment, ai cu tine un device care te ține în legătură cu 2000 de oameni (cifra e aleatorie, mi-a plăcut din rațiuni necunoscute, ei sunt, de fapt, 2549236). Sau dacă mai poți și altfel. Oameni din lumea…
Am făcut un liceu de fete. Fete cucuiete, fete amazoane, fete talentate, că nu se putea intra altfel la liceul ăsta. De multe ori m-am întrebat dacă ăsta o fi fost motivul pentru care în adolescență am avut prieteni buni numai băieți, mi s-o fi aplecat de la atâtea fete? Așa mă întrebam atunci, acum…
Am fost letargică două săptămâni. Inactivă. Scoasă din circuit aproape. Și asta doar pentru că am răcit (n-o să mai zic niciodată „o banală răceală”, iată, nu există așa ceva, cel puțin nu pe meleagurile astea). Cum nu mai răcisem din copilărie, poate. Și când tot așa, cu săptămânile, nu mai puteam să ies…
Părea mai ușor în acel moment să se gândească la ea, cum să facă să devină ea o femeie dezirabilă. Părea mai simplu să fie ea subiectul. Să învețe ce atrage bărbații. Avea de muncit la asta. Nu numai să învețe să gătească (hai să zicem că știa ceva-ceva), dar și să-și schimbe obiceiurile, poate.…
