În Paragraf:

 

https://revistaparagraf.com/2018/11/08/elif-shafak-pledoaria-pentru-acceptarea-celuilalt/?fbclid=IwAR3iwminFaUntultC-Len_wPb7uyE03haHo9KEYNZmcYec0ttbNoIbpuPHM

(…)

În primul rând, și poate cel mai ușor de observat, este vorba despre faptul că proza lui Elif Shafak te recompensează frecvent.

Recompensele vin fie din acrobații lingvistice (vezi comentariile asupra numelor care presupun palatalizări sau alterări pe care americanii le ignoră sau, la fel de bine, povestea comică a literei S, Seinfeld, Starbucks, South Park, Susan Sarandon, Starwars etc., toate, nume și realități care ușurează adaptarea unui personaj la un nou spațiu cultural) , fie din particularități sau mai degrabă din excentricități de recuzită a personajului (o lingură ținută în păr, un cap de fată care-și poartă cu părul roșu tuns scurt, dar care are urechi clăpăuge etc.), deși nu sunt puține nici cele provocate de ineditul observațiilor din cotidianul imediat (un personaj își calculează mișcările în raport cu durata melodiilor pe care le ascultă) sau cele stimulate de un balans al tensiunii secvențiale, și aici mă refer la echilibristica/dozajul scenelor prin care prozatoarea își propune atenuarea dramatismului (o scenă de protest civic al unor adolescenți este urmată de începutul unei romanțe, mărturisirile unui pușcăriaș sunt filtrate de un personaj care îl iubește etc., singurătatea unei femei este compensată de practicarea unui tip de străvechi de tămăduire etc.).

(…)

Atenția cu care proza lui Elif Shafak se oprește asupra detaliului care definește în mod particular, unic și irepetabil, o individualitate, fără importanță din ce matrice culturală sau din ce timp ar veni ea, mi se pare cea mai evidentă particularitate de stil a scriitoarei. Dar asta se întâmplă mai ales pentru că ce pare să fie de maxim interes este pledoaria pentru înțelegerea Celuilalt, pentru acceptarea realității Celuilalt, pentru toleranța înțeleaptă, pentru acceptarea faptului că, dacă schimbi, fie și cu un grad, unghiul din care te uiți, vei vedea lumea altfel. Și nu ai voie să rămâi categoric sau rigid în concepție. Și atunci nu dai cu barda, nu emiți judecăți, nu ești critic, nu făurești doctrine.

(…)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s