https://revistaparagraf.com/2019/05/13/susan-sontag-notes-on-camp/?fbclid=IwAR2VeBIWN57CwajEEhiH4mtyricUPn6pwmIkkdKMb0Lt5D3p4Y8_6tRf8r

 

(…)

SPIRITUL CAMP: SUB MICROSCOP, APOI PRIN CALEIDOSCOP

Ce ni se extrem de interesant în legătură cu spiritul camp este – în ciuda faptului că a fost definit, observat și înregistrat de Susan Sontag acum mai bine de cincizeci de ani, în încercarea de a oferi o imagine a schimbării de paradigmă estetică mai ales pentru America anilor de după mijlocul secolului al XX-lea – perfecta lui aplicabilitate a (deja) canonului camp în estetica lumii de azi, cea a anului 2019. Și nu este vorba numai despre Met Gala 2019, firește. În intenție doar o ilustrare programatică, intenționată a spiritului camp, așa cum a fost el identificat și definit de Susan Sontag, Met Gala de anul acesta suntem de părere că i-ar fi depășit oricum așteptările autoarei eseului. Acel „al treilea tip” de sensibilitate, cum l-a numit autoarea (primul tip fiind cel al culturii înalte, sensibilitatea etică, i-am spune; al doilea, sensibilitatea care se bazează „pe tensiunea dintre moral și estetic”), spiritul camp anunță „detronarea seriozității” de orice tip, triumful frivolității, victoria „stilului” asupra „conținutului”, a „esteticii” asupra „moralității”, „a ironiei asupra tragediei”; noi înțelegem că ar putea fi vorba despre, la fel de bine, supremația imaginii (surclasarea sau obnubilarea virtuților și a valorilor), victoria parodiei în fața genuinului.

Merită observat că eseul lui Sontag – o atent nuanțată și detaliată descriere a unui fenomen care în anii 70 ai secolului trecut părea să fie o curiozitate sau, în orice caz, un nou (realmente) tip de sensibilitate – este o analiză a unui tip de sensibilitate teribil de actual, o sensibilitate care a devenit sinonimă, dacă nu chiar înlocuită, cu hiperbola, pe de o parte, și cu „masca”/”rolul”, indiferent care ar fi acela ales, pe de altă parte. Biograficul pare în lumea contemporană subsumat rolului, poza „wanna be”-ul  ni se pare că a luat locul autenticului și asta se întâmplă în viața de toate zilele, nu numai în metamorfozele artistice contemporane.

Ce ni se pare și mai interesant este faptul că spiritul camp pare să fie pentru lumea de azi, la atâtea decenii distanță, un tablou social și estetic la fel de valabil, dacă nu cumva chiar mai divers și bine reprezentat prin tendințele și tipologiile contemporane decât era acum cincizeci și mai bine de ani. E ca și când Sontag ar fi avut un fel de stetoscop cu care ar fi simțit ritmul subtil al epocii sale, pe care l-a urmărit în cele mai sensibile fibre ale cordului divers exprimat social, și asta tocmai pentru că observațiile directe i-au făcut detectabilă ocurența unei schimbări de paradigmă: o manifestare a unui nou tip de realitate a gustului estetic, a atitudinii față de sine și față de lume, care păruse inexistent deși era poate doar necercetat până atunci. Acel nou tip de trăire – cu intensitate, chiar pathos și uitare de sine – pe care îl „descoperă” și pe care îl considera a fi „în antiteză cu ideea de tragedie”, a fost adus de Sontag și privit ca la microscop. Notes On Camp a devenit actul de naștere și de confirmare a celei de-a treia sensibilități, a spiritului camp, care, odată cu trecerea timpului, nu a făcut decât să se manifeste din ce în ce mai divers. Istoria ulterioară a dovedit că multiplele fațete ale lui, observate de Sontag ca într-un caleidoscop, vor fi fost confirmate și diversificate.

SPIRITUL CAMP, AZI

Ni se pare însă că spiritul camp din eseul lui Sontag e nu numai actual și bine reprezentat în lumea secolului XXI, ci și infinit îmbogățit. Dovada este, întâi de toate, Met Gala 2019, dar nu este vorba numai despre asta, deși extravaganța rochiilor din milioane de pene – exemplificată, de altfel, de Sontag –, rochiile feminine care îmbracă femei al căror machiaj ilustrează masculinul, rochiile aurii pe trupuri de efebi, capetele înrămate butaforic, măștile cu chip propriu, femeia-candelabru, trenele incomensurabile etc. etc, toate ar fi ilustrări în fel și chip ale analizei caleidoscopice din 1964.

Dincolo de Met Gala, lumea contemporană dovedește o ilustrare a spiritului camp larg răspândit, observat la tot pasul, de la diversitatea formelor exacerbate de manifestare tipologică și artistică, (prezente mai ales în filme, modă, muzică etc.) până la granițele difuze dintre masculin și feminin sau la alternanța lor în individ (fie în poză sau în esență), de la opulența fără limite la dramatismul biografic suprapus peste rolul social până la identificare, de valorificarea „măștilor” în rețelele de socializare la victoria frivolității, de la gustul parodiei la ridiculizarea tragicului etc., toate se găsesc printre datele lumii contemporane.

Susan Sontag – ni se pare e limpede – a văzut încă din 1964 diagrama evoluției spiritului camp, dar a continuei sale confirmări și reconfigurări.

Dacă spiritul camp de la Met Gala din acest an a fost bine reprezentat și variat ilustrat e meritul creatorilor de a fi fost familiarizați cu eseul lui Sontag. Dar nu aceasta a fost tema eseului de față, ci doar un pretext al lui. Spiritul camp și reprezentările lui multiple din lumea contemporană, diverse, asumate sau nu, în cunoștință de cauză sau nu, acesta ni se pare un fapt de care trebuie să ținem seama sau măcar să luăm cunoștință. Spiritul camp este prezent în secolul XXI în forme care ni se par mai bine asumate sau reprezentate sau, în orice caz, mai frecvente decât cele din secolul trecut.

Meritul lui Sontag a fost să observe și să descrie spiritul camp.

Nouă ne rămâne să ne reconfigurăm așteptările și criteriile și să ne ajustăm nivelul de toleranță.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s