Mierla de la h400

a venit în timp ce dormeam,

probabil dinspre sud-est, de-acolo văd cel mai bine peste zare,

mi-a căzut în cap peste visul de la ora lupului,

am auzit-o cântând cu urechea din somn

sonurile erau nepământene, acordurile, antediluviene

și n-am știut ce să-i spun,

așa că am întrebat-o cum își bea cafeaua,

aș fi putut să o întreb despre tine, despre lume sau despre three-body-problem, de pildă,

nu e încă ziuă, i-am spus omenește,

și nu știu să cânt, ce ne facem,

nimeni nu bea cafea cu mierla-n ureche,

ar trebui să știi, am mai spus ca să umplu spațiul cu prostii,

cum facem de obicei când ne credem mai presus decât mierlele,

 nu face nimic, nu pentru cafea am venit,

ci ca s-o lași baltă

cu rătăcirile

și

cu arhetipurile,

n-o mai ține langa,

nu vin când le dai întâlnire,

nu apar așa, la orice rătăcire,

you know nothing, john snow,

ele vin la altă oră,

oricum, în niciun caz odată cu mierlele.

relax, mai ia și tu o gură de anotimp, poate-ți mai scade umbra.