în autobuze și tramvaie, în gări și spitale, oamenii sunt tăcuți sau îngrijorați,
alții, (prea) „mascați”, cine știe de ce, poate să nu-i recunoască boala sau vârsta de care vor să scape,
urechea mea aude frânturi de conversații, multe sunt despre bani sau boli, A făcut lupus, A stat în spital, cât am mai tras, Era grav, nici nu se putea mișca, are un cheag de sânge, poate muri oricând,
pe locurile de la ușă se așază două adolescente,
în autobuz e puțină lume și deci liniște, fetele se aud în toată mașina, Și avea un tricou de cocolar, i-am zis Coaie, ce-i cu ăsta pe tine?, avea degradeuri gen verde până la alb, și cristale gen svarovski,
fetele au pielea de piersică și converși, una dintre ele are piercing în buză,
o doamnă din spatele lor le privește demn în ceafă, s-a oprit din scrolat pe telefon,
are statura respectabilă a unei bunici de elefant, recunoscută ca înțeleaptă și cunoscătoare de familie sau, hai, a unei mătuși-hipopotam, să mă iertați, nu sunt politically corect,
privirea e scrutătoare și siguranța e la vedere,
ia poziție și se avântă în discuția tinerelor, ea crede în forța educației făcute la tot pasul, de ce să nu și într-un mijloc de transport în comun, asta-i bună,
o bate pe umăr pe tânăra povestașă, Ia spune-mi tu despre ce gen e vorba, neutru, feminin, masculin?, că una-două zici gen, alte cuvinte nu știi, folosești numai două-trei, ia zi, hai?,
tânăra o privește peste umăr și zice alb Da, genul neutru gen, se întoarce la prietena ei și continuă discuția, Și i-am zis da, coaie, n-ai nimerit-o sau așa ai vrut gen, gen neutru adică, gen, mă-nțelegi,
fetele râd încet, la Garibaldi coboară,
doamna cu educația în bandulieră oftează și privește roată în jur, a avut un acces de generozitate întru bunul mers al vieții publice și al limbii române vorbite cu simț de răspundere patriotic și nu prea înțelege de ce nimeni din mașină nu zice nimic, Ne-am blazat, asta e, trage concluzia,
i-aș spune că limba merge înainte fără să țină seama de ce crede călătorul spre Maica Domnului sau Doamna Ghica sau d’aiurea și i-aș mai spune bancul cu Bulă pe care îl prinde ta-su în baie tocmai cînd era cu Leana în mare amor, Ce faceți, bă, aici?, Ne f…, zice Bulă, A, bine, credeam că fumați a fost replica lu’ tata lu’ Bulă, așa și doamna din autobuz, pe ea o încurca că nu știa de ce gen e gen, cu apelativul Coa…, invariabil la gen, ce să mai, n-a avut nicio treabă, hai că-i mișto, dar ce bizar, ce ciudat și ce coincidență, cîte urechi am, domnișoară?, mai lipsea s-o întrebe.
why is a raven like a writing desk? 