Lerchennest

A fost o vreme

când oameni medievali mâncau ciocârlii

în aluat, turte cât un pumn de copil

peste care așezau și o cruce.

când mă gândesc la asta

se face întuneric peste zare

• ca atunci când mă gândesc și cum mâncau și încă mănâncă cu ifose și azi

prigorie cu șervetul în cap – ca să nu-i vadă dumnezeu sau să nu piară savoarea –

ciocârlia, oameni buni, nu e pentru mâncat

cântecul ei e fir direct cu cerul

cu îngerul

cu pasagerul

suflet

pe care-l mai ai.

Faceți-vă cuib în altă parte, dragi ciocârlii,

Nu între noi, mâncătorii din fose.